În această a cincea parte a seriei, Oana Vodă, Mental Coach, atrage atenția asupra unui tip de oboseală mai puțin vizibilă, cea mentală. Pentru că, în sportul de performanță, nu doar corpul are nevoie de pauză, ci și mintea.
“Când oboseala nu e în picioare, ci în minte!”
Ai avut vreodată zile în care ai simțit că orice întrebare te irită?
Toți știm ce înseamnă picioare grele. Dar ai recunoscut vreodată o minte obosită?
Când totul merge bine, dar nu mai ai chef să decizi, să alegi, să răspunzi?
În sportul de performanță, nu doar corpul se epuizează. Ci și cortexul frontal, partea aceea din minte care decide.
Într-un turneu lung, nu doar corpul are nevoie de pauză. Ci și mintea.
Doar că spre deosebire de mușchi, care dor sau cedează, mintea se tocește în tăcere. Devine grăbită. Haotică. Automatizată.
Știința sportului de performanță confirmă ce mulți antrenori văd intuitiv, performanța susținută apare doar în echilibru. Efort și recuperare. Focus și pauză. Tensiune și resetare.
Într-un experiment făcut pe sportivi de elită, cei care aveau pauze zilnice clare de reflecție sau liniște, chiar și doar 10 minute, își păstrau viteza decizională și claritatea cu 30% mai mult decât cei care „trăgeau tare” tot timpul.
Sistemul nervos, ca și corpul, nu a fost construit să fie mereu „în priză”.
În practică, în echipe, resetarea nu trebuie să fie un eveniment special.
Poate fi o rutină simplă:
- O întrebare pusă seara despre „Ce am învățat azi despre mine?”
- 3 minute de tăcere înainte de antrenament.
- Refuzul deliberat al telefonului timp de 20 min zilnic.
- O decizie pe care să o lași ne-luată 10 minute.
Corpul și mintea nu funcționează bine în regim constant de „on”.
Performanța maximă apare când alternezi între efort și recuperare.
Pauza nu e slăbiciune, ci o condiție esențială pentru claritate și rezultate susținute.
Data viitoare vorbim despre motivație.
Ce faci când sportivul pare că „nu mai are chef”? Cum reaprinzi un „de ce” autentic, când obiectivul devine presiune?''
Când ne gândim la recuperare, primul gând merge către mușchi, ligamente, somn. Dar și mintea are nevoie de pauză. Iar în lipsa acestui echilibru, performanța devine mai mult efort decât eficiență.
În FRH, începem să înțelegem tot mai bine aceste realități invizibile și să le integrăm în pregătirea noilor generații. Pauza nu este un semn de slăbiciune, ci o alegere conștientă pentru claritate și rezultate sustenabile.
În următorul material, vom merge și mai adânc în nucleul fiecărei echipe. Motivația. Cum reaprinzi dorința atunci când ea pare să se stingă? Cum găsești „de ce-ul” real, dincolo de presiuni și obiective impuse? Ne revedem curând, cu întrebările care contează.
