Jucat într-o viteză amețitoare, un meci de
handbal arată ca un haos controlat.
Dar handbalul e simplu. Iată de ce.
Pe scurt, întregul joc poate fi înghesuit în doar câteva vorbe: 14 sportivi împărțiți în două echipe (șase jucători de câmp și un portar) aleargă de-a lungul și latul terenului cu un scop precis: să arunce mingea în poarta adversă. Ți-am spus că-i simplu!
Dar apoi vin toate celelalte lucruri care - odată înțelese - te transformă în fan implicat. Și gălăgios.
2 reprize a câte
30 de minute
2 echipe a câte
7 jucători
Posturi
Se spune - și nu de pomană - că un portar aflat în zi de grație îți poate câștiga meciul. Și asta pentru că portarul de handbal este mereu în mijlocul acțiunii: în timpul unui joc, el are de apărat peste 40-50 de aruncări, multe dintre ele năprasnice.
cele mai multe echipe au doi portari de valori apropiate
nu există un șablon pentru portarul grozav: unii sunt slabi și înalți, alții masivi, alții scunzi, dar iuți
Cei doi interi sunt gurile de tun ale fiecărei echipe: nimeni nu trage mai mult și mai puternic la poartă, nimeni nu marchează mai des de la distanță. Dar interul își împarte mereu atenția între poartă - pe care trebuie să o amenințe - și coechipieri - pe care trebuie să-i angajeze.
interul va arunca de cele mai multe ori din săritură, peste blocajul advers
interii sunt înalți, au o detentă bună și un braț foarte puternic
Tare pe picioare, agil și bătăios, pivotul este mereu în contact cu apărătorii adverși. Ca un ghimpe așezat în mijlocul defensivei, pivotul se luptă atât pentru minge, cât și pentru spațiu, iar asta îl transformă în cel mai faultat jucător de pe teren. Dar nici el nu va rămâne dator...
cu cât este mai bun un pivot, cu atât mai creativ va fi atacul echipei sale
după fiecare meci, pivotul poartă urmele fizice ale luptelor din teren
Pe cele două extreme joacă cei mai iuți jucători de pe teren. Aici nu mai e nevoie de înălțime și de brațe puternice, ci mai degrabă de viteză, finețe și calități motrice speciale. Extremele sunt explozive și au o imaginație bogată. Cum altfel să marcheze din unghiuri atât de închise?
o extremă bună va prinde mingea în mișcare, nu pe loc
extremele sunt primele care țâșnesc pe contraatac
Mintea limpede a fiecărei echipe, centrul - sau coordonatorul de joc - este de obicei prelungirea antrenorului în teren: el alege cele mai multe scheme ofensive, el are cea mai mare liberate de mișcare, de el depind, în mare măsură, creativitatea din atac și colaborarea din apărare.
centrul trebuie să aibă o înțelegere complexă a jocului de handbal
principalul lui rol e să îi pună în evidență pe ceilalți
Reguli
Dacă posturile sunt destul de clare, multitudinea schemelor de joc și a procedeelor de depășire, pasare sau aruncare fac ca handbalul să fie jucat în jurul unui stufos set de reguli:
Pași - nimeni nu are voie să facă mai mult de trei pași cu mingea în mână
Dublu dribling - dacă jucătorul bate mingea, se oprește, apoi bate din nou mingea, va fi sancționat cu dublu dribling
Picior - jucătorii nu pot atinge mingea cu piciorul
Joc pasiv - dacă arbitrii au senzația că echipa din atac nu atacă poarta, se va dicta joc pasiv, iar mingea va trece la adversari
Șapte metri - orice fault care oprește adversarul într-o poziție clară de gol este penalizat cu o aruncare de la linia de 7 metri. Nu este nevoie de un fault dur: este de ajuns ca apărătorul să calce semicercul de șase metri în momentul blocajului
Fiecare echipă/antrenor are dreptul la trei timeout-uri pe meci: cel mult două în fiecare repriză şi doar unul în ultimele 5 minute de joc
