“În sportul de performanță, motivația nu se urlă din tribună și nici nu se dictează de pe margine. Se crește, se sprijină, se întreține. În această a șasea parte a seriei, Oana Vodă, Mental Coach, ne arată cum reaprindem acel „de ce” interior, atunci când energia pare că a dispărut.
”Motivația nu se impune. Se cultivă.
Ce faci când sportivul pare că nu mai e implicat cu adevărat?
Când vine la sală, dar e prezent doar fizic, iar gesturile sunt automatizate?
De cele mai multe ori, nu e vorba de lipsă de efort. Ci de o ruptură între acțiune și sens.
Un mental coach nu caută doar intensitate. Caută consistență.
Nu doar energie, ci convingere.
Motivația durabilă nu se bazează pe entuziasm temporar sau presiune externă. Se bazează pe scop clar.
În “The Champion’s Mind”, Jim Afremow scrie despre „the why behind the will” — acel motiv interior, personal, care susține efortul și în momentele dificile.
Un sportiv conectat la sensul propriu rămâne implicat chiar și în absența validării. Unul deconectat se va demotiva chiar și în mijlocul succesului.
Cum poți susține redescoperirea motivației?
1. Întrebări simple, puse la timp.
„Care a fost cel mai bun moment al zilei?”
„Ce ți-a adus bucurie?”
„Pentru cine faci ceea ce faci?”
Răspunsul nu trebuie să fie spectaculos. Doar sincer. Acolo începe reconectarea.
2. Încredințarea de responsabilitate.
Când un jucător simte că rolul său contează, reapare și energia.
O sarcină clară — să încurajeze un coleg nou, să conducă o rutină, să vină cu o idee după meci — poate face diferența.
Liderii nu apar doar în momentele de glorie, ci în momentele în care simt că sunt necesari.
3. Ritualuri constante.
Un cadru predictibil — aceeași întrebare săptămânală, un moment de liniște înainte de meci — ajută sportivii să-și regăsească centrul.
Așa cum spunea Wooden: „Detaliile mici sunt esențiale. Lucrurile mici duc la lucruri mari.”
Când un sportiv pare că nu mai e conectat, nu grăbi concluziile. Observă, întreabă, creează spațiu pentru claritate.
Cei mai constanți sportivi nu sunt cei care strălucesc mereu — ci cei care știu să-și reaprindă motivația atunci când pare că s-a stins.”
Motivația nu e combustibil infinit. Se consumă. Se tocește. Dar se poate și reîncărca.
Nu e un discurs motivațional, ci un proces zilnic în care întrebările devin scântei, iar încrederea reaprinde flacăra.
Dacă ai în echipă un jucător care „nu mai are chef”, nu-l împinge. Apropie-te.
Poate că nu e lipsă de ambiție. Poate doar nu mai vede drumul în față.
Și poate că tu ești oglinda care-l va face să și-l reamintească.
La Federația Română de Handbal, suntem profund preocupați de aceste realități invizibile, care pot afecta decisiv carierele jucătorilor tineri. De aceea, intervenim la timp, atunci când contextul o cere, și vom continua să o facem.
Credem că este esențial ca antrenorii și, mai ales, cluburile să conștientizeze că în viața sportivilor există astfel de momente. Iar aceste momente nu trebuie ignorate. Ci înțelese. Și rezolvate.”
