Dublu campion mondial și cel mai bun handbalist al lumii în 1974, 1976 şi 1977, Ștefan Birtalan, a murit de dimineață. 

Ştefan Birtalan s-a născut la 25 septembrie 1948, la Jibou, în judeţul Sălaj.

În liceu, a practicat handbal, volei, baschet și atletism. La 16  ani, a debutat în echipa de handbal Rapid CFR Jibou, evoluând în Campionatul Regional Cluj.

     În 1966, ajuns la Baia Mare, la Școala Tehnică de Construcții, și a jucat volei la "U" Explorări, în prima ligă, neștiind că în Baia Mare exista o echipă de handbal. Ulterior, a evoluat la echipa de handbal Minerul Baia Mare, pe atunci în campionatul regional. Cu Birtalan în echipă, Minerul a promovat, mai întâi, în "B", iar apoi în Divizia A.
     Din 1970 până în 1985 (cu o singură întrerupere, între 1981 și 1983) a evoluat la HC Steaua București.
     La clubul militar, ca jucător de handbal, și-a adjudecat de 12 ori titlul de campion al României și a câștigat Cupa Campionilor Europeni în 1977, dupa ce, în 1971, a fost doar finalist, tot cu Steaua.
     În 1966, a debutat la echipa națională de juniori, pentru care a evoluat în două partide, apoi a jucat patru partide la tineret, iar în 1968, la 20 de ani, a fost selecționat la naționala de handbal de seniori a României.
     A cucerit titlurile mondiale în 1970, la Paris, în Franța, și în 1974, la Berlin, în fosta Republica Democrată Germană. La CM din 1974,  a fost golgheterul competiției, cu 43 de goluri marcate.
     La Jocurile Olimpice de la Munchen, din 1972, a fost componentul echipei României medaliată cu bronz, dar a evoluat într-o o singură partidă. În 1976, însă, la JO de la Montreal (unde echipa României a cucerit medalia de argint), a evoluat în șase partide și a fost golgheterul competiției, cu 32 de goluri marcate. În 1980, a participat pentru a treia oara la o ediție a Jocurilor Olimpice, și s-a întors din nou cu o medalie, de data aceasta de bronz. A evoluat în toate cele șase partide și a marcat 23 de goluri.
   

 După ce s-a retras din activitatea competițională, a început o carieră de antrenor în Italia, unde a fost antrenor-jucător.  La întoarcerea în România, a fost secundul lui Radu Voina la echipa Steaua, în paralel, pregătind naționala masculină de handbal - tineret. Din 1991 până în 1994, a fost antrenor principal la Steaua.
     În 1994, a plecat în Qatar, unde a fost antrenorul coordonator al tuturor echipelor naționale de handbal ale acestei țări, iar la campionatul de tineret din Argentina, din anul 1995, echipa pe care o antrena a învins naționala României.
     În 1999, a revenit în țară și, până în 2002, a activat din nou ca principal la Steaua, echipă cu care a mai reușit să câștige, ca antrenor, două titluri de campion și două cupe ale României, în 2000 și 2001.
     În 2002 a renunțat la antrenorat, din cauza unor probleme de sănătate, și a fost cooptat în staff-ul de conducere al secției de handbal a Stelei.
     A primit titlul de Maestru Emerit al Sportului și i-a fost acordată Medalia națională “Serviciul Credincios” clasa I.
   Meciurile de handbal de astăzi vor începe cu un moment de reculegere pentru unul dintre cei mai iubiți handbaliști ai României, Ştefan Birtalan. 

   Înmormântarea va avea loc la Cimitirul Ghencea 3 - Miercuri, ora 12:00.

Condoleanțe!