Viorica Ionică - Portarul cu cele mai multe selecții la echipa națională: 237 + 1 gol

Biografie

Viorica Ionică (n. 20 iunie 1955, Piatra Neamț) a început să joace handbal la Școala Sportivă de Elevi Piatra Neamț, sub îndrumarea fostului mare antrenor Ovidiu Țoc.

Viorica Ionică a fost componentă a selecționatei României care s-a clasat pe locul patru la Campionatul Mondial de Handbal Feminin din 1975, desfășurat în URSS.

În urma unei ședințe de analiză cu toți antrenorii echipelor de handbal feminin, desfășurată în 1975, după Campionatul Mondial, s-a stabilit prin vot deschis clasamentul pe posturi din lotul lărgit al selecționatei României. Clasamentul portarilor a fost următorul: Lidia Stan (37 voturi), Elisabeta Ionescu (30 voturi), Viorica Ionică (20 de voturi), Clara Bartok (10 voturi), Doina Copotz (8 voturi). În 1976, cele 22 de jucătoare alese prin vot au fost urmărite în meciuri de pregătire și din campionatul intern, iar lotul a fost restrâns apoi la 16 jucătoare cu care s-a atacat etapa finală de omogenizare și pregătire.

Astfel, în final, Viorica Ionică a fost selectată să facă parte din naționala de 14 handbaliste a României care a obținut locul patru la Jocurile Olimpice de vară din 1976, desfășurate la Montreal.  Ea a jucat în toate cele cinci meciuri.

Viorica Ionică a mai făcut parte din selecționata României care s-a clasat pe locul șapte la Campionatul Mondial de Handbal Feminin din 1978, desfășurat în Cehoslovacia, și din cea care s-a clasat a opta la Campionatul Mondial din 1982, care s-a ținut în Ungaria.

Viorica Ionică fost chemată pentru prima dată în 1973 la echipa națională a României, pentru care a evoluat în total în 237 de partide.  Este portarul cu cele mai multe selecții la echipa națională din istoria handbalului feminin, fiind urmată de Luminița Dinu-Huțupan, cu 201 selecții.

Viorica Ionică a fost timp de mai mulți ani căpitanul echipei naționale a României.

Palmares

  • Campionatul României: Câștigătoare: 1973, 1974
  • Portarul cu cele mai multe selecții la echipa națională: 237 + 1 gol

Distincții

În 1976, Viorica Ionică a primit prin Decretul nr. 250 din 18 august 1976 distincția „Meritul Sportiv Clasa I”.

În octombrie 2010, cu ocazia competiției „Trofeul Carpați”, Federația Română de Handbal a programat o ceremonie dedicată fostelor componente ale echipei naționale care au atins minimum o sută de selecții. Cu această ocazie, Vioricăi Ionică i s-au înmânat o plachetă și o diplomă de excelență care îi conferă titlul de membru de onoare al FRH.

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Viorica_Ionic%C4%83

Modestă din fire, dar elegantă și impunătoare, iată ce spunea despre ea însăși într-un articol de ziar: „Am început activitatea sportivă la C.S.Ş. Piatra Neamţ din clasa a IX-a, când eram elevă la Liceul Petru Rareş (1970-1974), pe postul de portar sub îndrumarea profesorului Ovidiu Ţoc (†). În anul 1973, am fost selecţionată în lotul de junioare al României, iar în anul 1974 eram deja în lotul de tineret. Am urmat cursurile universitare la IEFS Bucureşti între 1974 şi 1977, continuând însă şi activitatea sportivă. Din anul 1974 până în anul 1986 am jucat în echipa naţională de senioare, având 237 de selecţii şi fiind căpitanul acesteia între 1979 şi 1986. Am devenit maestru al sportului din 1976. În această perioadă am participat la trei ediţii ale Campionatului Mondial şi la Jocurile Olimpice de la Montreal precum şi la numeroase turnee în ţară şi străinătate. M-am retras din activitatea competiţională în ianuarie 1989, la vârsta de 33 ani, din motive de sănătate.”

Sursa : http://dordeneamt.ro/2017/06/24/viorica-ionica/

Drum lin și partide frumoase în Ceruri, alături de toate valorile plecate, Stimată Doamnă !