Aceasta este a treia parte a unei serii dedicate provocărilor mentale prin care trec sportivii în competiții intense, mai ales în turneele de durată. După ce am vorbit despre presiunea nevăzută care se acumulează în tăcere și despre importanța rutinei mentale ca formă de echilibru și reziliență, ne întoarcem acum spre un alt punct sensibil: disciplina fără alegere.
În urma ultimelor meciuri disputate de echipele naționale de handbal feminin și masculin la nivel european și mondial, sportivii noștri au trecut prin experiențe revelatoare, nu doar din punct de vedere sportiv, ci și emoțional și mental. Competițiile de înalt nivel au evidențiat importanța echilibrului psihologic în performanță și ne reamintește cât de necesară este susținerea pregătirii mentale în paralel cu cea fizică și tehnico-tactică.
Alături de doamna Oana Vodă, Mental Coach, am observat cât de mult contează spațiul acordat autonomiei, implicării personale și sentimentului de apartenență.
În Federația Română de Handbal, începem să construim o cultură în care sănătatea mintală nu este un subiect opțional, ci parte din arhitectura performanței. Iar ce urmează în acest episod merită citit cu mintea deschisă și cu gândul la ce fel de sportivi vrem să formăm, nu doar buni executanți, ci oameni conștienți și implicați.
‘’Disciplina impusă obosește. Disciplina aleasă formează.
Un jucător nu are nevoie doar să știe ce are de făcut, ci de ce și cum contribuie cu propria alegere.
Când totul este programat, unde mai e spațiul pentru conștiință și răspundere personală?
Un cantonament lung sau un turneu intens poate crea un paradox mental: deși sportivii sunt ocupați în fiecare minut, mintea lor poate deveni pasivă, dezangajată.
Aceasta este consecința unui program rigid, fără loc pentru decizie personală. Iar lipsa de decizie duce la lipsa de responsabilitate.
Un mental coach promovează gândirea corectă. O gândire corectă se antrenează prin implicare activă, nu doar prin conformare.
1. Învață sportivul să ia decizii în cadru.
Construim autonomie atunci când oferim alegeri clare, cu consecințe clare.
- Lasă-l să aleagă momentul de refacere: individuală sau în grup.
- Lasă-l să aleagă o activitate zilnică care nu e impusă: un joc video scurt, un podcast cu un sportiv preferat, un antrenament solo, o plimbare în liniște cu căștile.
Nu oferim libertate totală, ci învățăm sportivul cum să fie responsabil în cadrul prestabilit. Exact cum învățăm o schemă tactică: cu intenție și feedback.
2. Transformă rutina în antrenament mental.
În sportul de performanță, rutina este inevitabilă. Dar monotonia nu este.
Așa cum subliniază Dorfman în Coaching the Mental Game, nu rutina în sine e problema, ci cum alegem să intrăm în ea. Atitudinea cu care un sportiv trăiește aceleași acțiuni zi de zi poate face diferența între uzură și consolidare mentală.
Cum aplicăm asta concret?
Transformăm repetiția într-un spațiu de conștientizare:
- La mese: o întrebare simplă, rotativă, pentru reflecție sau conexiune în echipă
- „Care a fost cel mai greu moment de azi și cum l-am trecut?
- În cameră: două întrebări de jurnal seară de seară – „Cum m-am prezentat azi?” și „Ce aleg să reglez mâine?”
Astfel, ceea ce pare repetitiv devine intenționat. Iar rutina capătă rol de antrenor invizibil.
3. Încurajează contribuția, nu doar execuția.
Fă loc pentru inițiativa sportivilor.
- O dată pe săptămână, un sportiv propune o activitate de echipă.
- La finalul zilei, sportivii nominalizează un coleg care a ridicat energia grupului și explică de ce.
Asta mută focusul de pe „ce trebuie să fac” pe „cine aleg să fiu”.
În sportul de performanță, disciplina e de neînlocuit. Dar fără alegere, ea nu formează caracter, doar conformism.
Un jucător conștient devine un jucător puternic. Iar antrenorul este cel care oferă cadrul în care conștiința poate crește.
Data viitoare vorbim despre cum se previn și se reglează tensiunile invizibile din interiorul echipei, fără a aștepta să explodeze.’’
Performanța durabilă nu se sprijină doar pe antrenamente fizice și planuri tactice. Se construiește și cu încredere, claritate, sens. Cu sportivi care nu doar urmează instrucțiuni, ci înțeleg rolul lor și aleg să-l joace cu responsabilitate.
Această a treia parte a seriei vine ca un pas firesc după celelalte două. Iar în FRH, nu rămânem doar cu idei bune, ci lucrăm deja la extinderea acestui tip de abordare către cluburi, loturi și antrenori din toată țara.
În curând, vom publica partea a patra, în care vom vorbi despre tensiunile invizibile din interiorul echipei și despre cum pot fi reglate, înainte de a deveni fisuri în coeziunea grupului.
