În urma participării echipei naționale masculine U21 la Campionatul Mondial, în cadrul Federației Române de Handbal am realizat, încă o dată, cât de esențială este susținerea mentală constantă a sportivilor.
Colaborarea cu Oana Vodă, Mental Coach-ul lotului U21, a fost un pas important în această direcție. Prin implicarea sa discretă, dar profundă, am înțeles cât de mult contează echilibrul emoțional al jucătorilor, nu doar în momentele tensionate ale competiției, ci și în cele aparent tăcute, dintre meciuri, când presiunea se acumulează în interior.
 
Ne dorim ca această abordare să nu rămână doar în zona echipelor naționale, ci să devină o parte integrantă a culturii de club, la toate nivelurile. Pentru că, în handbal, performanța reală nu vine doar din antrenamente fizice, ci și din minți antrenate, capabile să gestioneze presiunea și să rămână conectate cu scopul lor.
 
Partea a doua a materialului reflectă exact această realitate. Și merită citită cu atenție.
 
“Ce faci cu presiunea care nu se eliberează, ci se acumulează?
 
Toată lumea vede momentul în care un sportiv cedează.
Puțini văd lunile în care a ținut totul în el. Săptămânile în care a muncit din greu, dar tot s-a îndoit că dă suficient. Zilele în care a ales să tacă, pentru că așa credea că e profesionist. 
 
În sport, presiunea nu e doar despre scor. E despre așteptările tăcute. Despre dorința de a nu dezamăgi. Despre imaginea de „puternic” pe care mulți o joacă zilnic.
Ca orice sistem suprasolicitat, și mintea cedează când e ținută sub presiune prea mult timp.
Nu pentru că e slabă. Ci pentru că nu a fost întreținută.
 
Nu avem nevoie doar de discursuri motivaționale. Avem nevoie de antrenament constant al caracterului.
 
Ce ar putea face un staff / mental coach care înțelege cu adevărat performanța?
 
1. Rutine simple, făcute bine, în fiecare zi.
Așa cum nu sari peste încălzire, n-ar trebui să sari nici peste „a te liniști”.
O minte are nevoie de liniște la fel cum un mușchi are nevoie de recuperare. Scrie 3 lucruri bune din zi. Respiră 5 minute în tăcere. Pune o întrebare care contează. Nu e mult. Dar face diferența.
2. Nu le cere jucătorilor să fie relaxați. Învață-i să fie stabili.
Sub presiune, nu ai nevoie de zâmbete, ci de rădăcini. Respirația ritmică, conștientizarea posturii, o întrebare de tipul: „Ce pot controla acum?” — acestea nu sunt tehnici psihologice. Sunt exerciții care formează caracterul.
3. Fă-i pe oameni să se simtă văzuți. Nu doar evaluați.
Înainte de a-i întreba ce pot da echipei, întreabă-i: „Cum ești tu azi?”
Dacă nu știi cum e omul, nu știi ce are cu adevărat de oferit sportivul.
 
Vrei performanță susținută? 
Construiește obiceiuri care întăresc mintea.
Presiunea acumulată nu dispare cu un discurs motivațional. Dispare cu un sistem de igienă mentală zilnică. Cu un leadership care știe să întrebe, nu doar să comande. Cu o echipă tehnică ce înțelege că uneori, meciul se câștigă și cu o minte echilibrată, nu doar cu scheme tactice, pregătire fizică și antrenamente de forță.
 
În materialul următor o să vorbim despre rutină și autonomie.
Cum echilibrăm disciplina cu libertatea, într-un sport în care totul e programat?”