Acum 65 de ani, în ziua de 6 iulie 1956, pe stadionul central din Frankfurt am Main, Naţionala Feminină de Handbal a României a învins echipa favorită, R.F. Germania, cu scorul de 6 – 5, cucerind astfel primul titlu de campioană mondială.

Iată ce notează celebrul Constantin Pilică Popescu în ”Istoria Handbalului Românesc”:

”Jocul începe fix la ora 16, dar nu trec decât două minute şi arbitrul Bertil Westbald (Suedia) acordă echipei germane un 13 m, pe care celebra Warms îl transformă. În minutul 6, Mora Windt înscrie pentru noi, în stilul caracteristic, șut cu boltă şi egalează. Jocul este fantastic de îndârjit şi se aleargă kilometri. Luăm conducerea cu 2-1, cu un șut “strecurat” abil de Jianu. Între timp, Irina Naghi face adevărate minuni în poarta noastră, deşi la un plonjon spectaculos se accidentează ușor. Va fi de departe cel mai bun portar al Campionatului Mondial 1956. La pauză era 3 – 1 pentru noi, prin golul înscris din 13 m (acum 7 m) de Victorița Dumitrescu. După pauză, cei 35.000 de spectatori îşi reiau atribuțiile în serios, dar nemţeşte – civilizat şi echipa Germaniei revine puternic. În minutul 26 este 3-2, urmează momente grele pentru noi. Deşi Elena Pădureanu înscrie şi este 4-2, nemțoaicele revin cu un gol al lui Burmeister (căpitanul echipei lor). La scorul de 4-3 ne-a cam înghețat sufletul, mai ales că ratăm un 13 m (Jianu) şi alte două aruncări favorabile (Pădureanu şi Windt). De pe bancă este aruncată în luptă Lucia Dobre, care intră direct în atac şi dă gol din prima: este 5- 3 şi oarecare liniște. Dar Hannem reduce la 5-4 şi, din nou, Lucia Dobre, revenită la schimbare, reintră şi înscrie de la mare distanță, scorul este 6-4 şi suntem campioni mondiali, chiar dacă Walter în ultimele secunde înscrie şi fixează scorul final: 6-5 pentru ROMÂNIA. VICTORIE MARE, SUNTEM CAMPIOANE MONDIALE.

DER NEU SPORT (FRANKFURT): “Echipa română a depășit toate așteptările, tempo-ul şi condiția fizică au fost net superioare celorlate echipe, asta în primul rând, dar au mai fost şi paradele “Panterei” Irene drept condiție a victoriei, la fel şi apărarea de netrecut care a jucat tare dar sportiv. Au meritat titlul.”

NACHAUSGABE (din 9 iulie 1956), titlu mare : “Germania s-a izbit ca într-un zid de Irina şi a pierdut onorabil”.

EMIL HORLLE - Președintele Comisiei Tehnice a I.H.F. “ Sunt încă impresionat de viteza şi abilitatea tehnică a întregii echipe din România. Socotesc că aveți o condiție fizică foarte tare şi un portar excelent. Trebuie să remarc că fiecare jucătoare are o idee de joc şi știe să mânuiască mingea perfect. Socotesc că acestea sunt meritele antrenorilor români, pe care țin să-i felicit şi sper să-i întâlnesc mai des.”

În ţară vestea s-a răspândit imediat, deşi abia seara postul de radio Bucureşti a anunțat această mare victorie, dar cei din lumea handbalului ascultaseră “discret” (așa erau vremurile) posturile germane, iar agențiile de presă răspândeau surpriza pe toate undele. Eram în 1956, nici vorbă de transmisii TV.”

”ANUL 1956 VA RĂMANE ÎN ISTORIA HANDBALULUI ROMÂNESC CA UN MOMENT UNIC DE REFERINŢĂ, TIPĂRIT CU LITERE DE AUR: ECHIPA NAŢIONALĂ DE SENIOARE CUCEREŞTE PRIMUL TITLU DE CAMPIOANĂ MONDIALĂ PENTRU HANDBALUL ROMÂNESC.” (Constantin Pilică Popescu, ”Istoria Handbalului Românesc”)